a fii cel mai bun in sensul bun!

" Si ce-ar folosi unui om sa castige toata lumea, daca si-ar pierde sufletul? Sau, ce ar da un om in schimb petru sufletul sau ? " Matei 16:26

Sunt o persoana care savureaza aforismele,zicalele,proverbele,zicerile din batrani si tot ce se afla in aceasta plaja a intelepciuni.Colectionez si nu las sa-mi scape nimic din ce suna bine urechii(inteligibil) si hraneste sufletul(intelept),insa nimic din ce am in colectie pana acum nu m-a incurajat la meditatie mai mult ca citatul prezentat mai sus. Chiar daca multe sunt interesante prin continutul lor academic, prin aranjamentul inteligent al cuvintelor care te conduce la introspectie fara sa vrei...acest citat m-a cucerit prin simplitatea lui si in acelasi timp prin profunzimea lui si faptul ca ne pune intr-o lumina clara marea noastra nevoie,ne arata ce ne lipseste,care este cauza unei vieti lipsite de sens si de ce traim si sfarsim avand un gol in noi.De fapt prin prisma lui vom intelege ce inseamna cu adevarat sa fi cel mai bun sau "cel mai bun in sensul bun".

E posibil ca pentru majoritatea dintre noi a fi cel mai bun inseamna sa intri in orice fel de competitii,sa lupti si in final sa fii pe podium si nu oricum,pe primul loc!Poate deja iti imaginezi in timp ce privesti imaginea alturata ca esti provocat sa escaladezi stanca din mijloc si odata ajuns in top(stiu,nu ar fi usor),ti se asigura titlul de cel mai bun,banii care sunt in joc,plus pachetul promotional in care sunt incluse:faima,prestigiu,onoare.Ok,le meriti pentru ca nu ai renuntat cand mai aveai 10m...5m...1m,toate acestea parca te-au impins catre tinta si iata-te sus!Esti fericit!Esti cel mai bun! Si totusi...aceasta oare presupune a fi cel mai bun in sensul bun?

Maxima mea preferata cred ca ne aduce lumina si raspunsul la aceasta intrebare.Interesant,primim raspunsul de la doua intrebari.Pentru inceput o sa fac referire la prima: " Si ce-ar folosi unui om sa castige toata lumea, daca si-ar pierde sufletul?".

Daca ne situam in cazul imaginativ expus mai sus,adica a fi cel mai bun inseamna a castiga orice competitie plus beneficiile obtinute in urma acesteia,nu facem altceva decat sa luptam pentru a "castiga toata lumea" si, din pacate mult mai tarziu(poate prea tarziu) incepem sa ne punem intrebari referitor la suflet,la hranirea si salvarea lui.A fi competitiv,dorinta sa fii cel mai bun NU este un lucru rau,ci NU este totul...degeaba castig toata lumea,daca-mi pierd sufletul.

Deci este nevoie de o preocupare atenta asupra sufletului,doar atunci suntem cei mai buni in sensul bun.Recent am citi mai multe articole despre VIP-uri,oameni ajunsi in top la o varsta frageda si care s-au stins timpuriu,au avut parte de "succesul incomplet"(cum imi place mie sa-l numesc).Probabil in fata sfarsitului pentru majoritatea dintre ei s-a nascut a doua intrebare din maxima de mai sus:"Sau, ce ar da un om in schimb petru sufletul sau ? ".Cred ca ar fi dat orice,insa din pacate mare lucru nu se mai putea face.

De ce sa avem o viata searbada,fada,fara impliniri,cu eventuale succese efemere si atat?Nu ar fi mai bine sa dam atentie si vieti spirituale care da rost existentei noastre?...te las sa raspunzi...

Se cere un echilibru in tot si in toate,adica fie ca esti presedinte de stat,fie ca esti taranul angajat la munca agricola,trebuie sa dai tot ce este mai bun din tine,sa fi cel mai bun,insa tot acest succes al tau trebuie sa culmineze cu ingrijirea sufletului tau;altfel daca ne concentram asupra primei parti,vom sfarsi la fel ca majoritatea celor ajunsi in culmea succesului:cu toate ca se cred bogati-sufletul le este sarac,cu toate ca au vederea buna-sunt orbi,cu toate ca isi satisfac orice placere, sufletul le este atat de gol.Eclesiastul numea aceasta alergarea continua a noastra dupa succes,dupa"a castiga toata lumea"(sufletul lasandu-l in rezerva),desertaciune si goana dupa vant(Eclesiastul 2:11),pentru ca toate acestea sunt efemere si doar ce am reusit sa facem pentru suflet dureaza,este vesnic.

In concluzie,fie ca ma implic in activitati competitionale,fie ca prestez anumite servicii,sunt medic,profesor,inginer etc.,este important sa dau ce este mai bun din mine,insa mai important este sa am in atentie sufletul meu.De fapt marea problema a secolului nostru este lipsa de importanta pe care o acordam ingrijiri sufletului.A inceput de secole,insa parca acum este mai pronuntata ca niciodata si sunt convins ca odata cu scurgerea timpului se va agrava...(scuzati-mi sarcasmul,insa in felul in care "evolueaza sub egida regresului "lucrurile in societatea noastra, evenimentul Sodoma si Gomora nu ar mai trebui sa ne bulverseze cu nimic), "cand va veni Fiul omului,va gasi El credinta pe pamant?"(Luca18:8),o alta intrebare care ne da raspuns(uri)!Credinta si ingrijirea sufletului fac parte integranta a aceluiasi proces,procesul sfintirii.

I.W.Andersson spunea:"Toti avem in noi un vid in forma lui Dumnezeu si doar El il poate umple".Daca dorim sa avem o viata implinita si fara remuscari,daca dorim sa ne bucuram din plin de ea in momentele mai putin placute prin care trecem ,dar si atunci cand avem parte de succes,va trebui sa umplem acest vid cu Dumnezeu,asta inseamna ingrijirea sufletului,doar atunci si numai atunci el respira cu adevarat,traieste! Important de stiut este faptul ca odata umplut acest vid,nu ne va garanta prezenta lui Dumnezeu in continuu si vesnic,de noi depinde.In functie de ceea ce primim din exterior(hrana petru suflet),fie pe cale auditiva,fie vizual,ne va garanta prezenta lui Dumnezeu.

In continuare as vrea sa punctez cateva idei.Fie ca esti o persoana care din cand in cand mai exclami:"Doamne ajuta!","Domnul sa-ti faca bine!"etc.,fie ca esti ateu,cu siguranta esti constient de existenta raului si a binelui.Nu cred ca ai nevoie de dovezi pentru ca te lovesti zilnic de cele doua entitati,la orice pas.Nu crezi ca in spatele acestora trebuie sa existe o forta care le genereaza,atat binele cat si raul?De fapt ne aflam in plin razboi,marea lupta dintre rau si bine,dintre Dumnezeu si Diavol;la fiecare pas suntem pusi sa alegem,fie bine fie rau;de aceasta alegere va depinde pastrarea lui Dumnezeu sau excluderea lui.Sa-L ai pe Dumnezeu nu inseamna ca uneori cand iti aduci aminte sau ai nevoie de EL,sa zici cateva cuvinte si gata!...te poti multumi ca ai o viata spirituala.Nu,nu este asa!In felul acesta il pui pe Dumnezeu in rezerva si vreau sa-ti aduc aminte ca cel mai mare pericolul in care ne putem situa este acela de a accepta calea de mijloc si a crede ca e bine asa,cand,de fapt asta este o mare capcana a celui rau,calea de mijloc nu exista.Sunt doua directii bine determinate si definite,daca suntem atenti...stanga-dreapta,raul-binele.

Stiti ce-mi place la Dumnezeu?Este faptul ca ne lasa liberi sa alegem,prin crearea noastra ar fi putut sa ne conceapa precum sunt robotii,insa nu a facut asta.Nu la fel pot sa spun despre diavol,care pe orice cale "da tarcoale ca un leu care racneste,si cauta pe cine sa inghita."(1Petru 5:8). Cu fiecare secol scurs de la cadere si pana in prezent tactica lui persuasiva s-a imbunatatit,asa ca nu este de mirare felul in care se prezinta starea spirituala a omenirii.

A fi cel mai bun in sensul bun, inseamna a te hrani atat fizic cat si spiritual cu ceea ce Dumnezeu accepta si crede ca iti face bine;inseamna ca tot ce primesti din exterior sa-ti faca bine si la randul tau sa oferi binele.Cateva exemplea:a asculta muzica care-L pastreaza pe Dumnezeu in acel vid,inseamna a citi cartea ca nu-L goneste pe Dumnezeu din acel vid,inseamna a vedea filmul la care poate si Dumnezeu sa se uite,inseamna a te comporta cu semeni ca si cum Dumnezeu este prezent.

Detalii despre "hrana buna" petru suflet in paginile care vor urma:muzica... etc.

Iti doresc sa fii cel mai bun in sensul bun!